Sisteme publice de ADR in Romania

In cadrul Agendei Digitale Europenene, in primul pilon- Piata Unica Digitala, una dintre actiuni este dedicata explorarii posibilitatilor de solutionare alternativa a litigiilor(ADR). Actiunea viza explorarea initiativei privind solutionarea alternativă a litigiilor consumatorilor in UE in vederea adoptării unei propuneri legislative până la sfârșitul anului 2011 și propunea implementarea unui sistem la nivelul UE de soluționare a litigiilor online pentru tranzacțiile eCommerce transfrontaliere pana in 2012.

Solutionarea alternativa a disputelor(ADR)

Conform studiilor la nivel european, in anul 2009 numai 8% dintre consumatorii UE au cumparat bunuri si servicii online de la firme din alte state membre ale uniunii. Acest procent dovedeste lipsa de incredere in achizitiile transfrontaliere online.
Aproximativ 70% dintre consumatori cred ca ar fi mai greu de rezolvat problemele atunci cand fac cumparaturi dintr-unalt stat membru. Evident, consumatorii au nevoie sa se reasigure ca, daca lucrurile nu merg bine, pot obtine despagubiri, in ciuda implicarii unor jurisdictii diferite.
Solutionarea alternativa a conflictelor ( in ambele sale variante- off si on line) este un mecanism in afara instantelor , implicand de obicei o a treia parte, care ajuta la rezolvarea situatiei atunci cand cele doua parti ale disputei nu cad de acord. Prin ADR se pot obtine despagubiri simplu, rapid si cu costuri reduse pentru consumatori, fiind, de asemenea, un instrument vital pentru mentinerea reputatiei in afaceri.
Chiar daca exista mai mult de 750 de forme de ADR-uri in statele membre ale UE (care lucreaza diferit si se numesc diferit- arbitraj, conciliere, mediere, ombudsmen), solutionarea alternativa a conflictelor nu si-a atins potentialul maxim. Motivele constau in diferentele sectoriale si geografice de acoperire ARD, apoi datorita faptului ca intreprinderile si consumatorii nu stiu despre aceste alternative si pentru ca nu toate intreprinderile sunt pregatite sa apeleze la mijloace alternative de solutionare a conflictelor.

SAL si SOL

Directiva 2013/11/EU a Parlamentului European si a Consiliului  precum si Regulamentul 524/2013 pentru litigiile de consum au intrat în vigoare în iulie 2013 si se vor aplica din 9 ianuarie 2016.
Asteptarile in ceea ce priveste utilizarea SAL si SOL sunt de incurajare si stimulare a consumatorilor pentru achizitiile online inclusiv de la comercianti stabiliti in alte tari ale UE, adica de dezvoltare a comertului online si transfrontalier, oferind si solutii la problemele generate de achizitionarea de produse si servicii de pe piata unica. Deoarece toti consumatorii din UE au drepturi egale pentru despagubirea consumatorilor, ar trebui sa existe unitati SAL de calitate pentru toate litigiile consumatorilor, din toate statele membre, iar comerciantii si consumatorii ar trebui sa fie informati despre aceste posibilitati. Doar conflictele din domeniile sanatatii si al educatiei nu intra sub incidenta directivei privind SAL.

Solutionarea alternativa a disputelor in Romania

Am cautat informatii despre cine ofera si ce ofera in materie de ADR in Romania.Cine sunt cei care pot solutiona dispute intre consumatori si intreprinderi in afara curtii, indeplinind criteriile de calitate ale Comisiei si in conformitate cu autoritatile nationale? Am avut o mare surpriza. Pe site-ul Comisiei Europene este inregistrata Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii(ANCOM) ca fiind singurul organism responsabil cu intelegerile in afara curtii pentru conflictele consumatorilor ( in conformitate cu Recomandarea Comisiei 98/257/EC).
Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile cu soluţionarea extrajudiciară a litigiilor referitoare la consum instituie urmatoarele principii in solutionarea extrajudiciara a conflictelor:

– Independenta si expertiza organismului;
– Transparenta procedurii si a functionarii organismului;
– Eficacitatea, rapiditatea, gratuitatea sau costul scazut al procedurii. In plus, recurgerea la un avocat sau la un reprezentant legal trebuie sa fie facultativa, desi fiecare parte are dreptul de a-si apara punctul de vedere;
– Legalitatea deciziilor, care trebuie sa respecte legile privind protectia consumatorilor;
– Caracterul echitabil al procedurii, pentru fiecare parte implicata;
– Promovarea procedurilor extrajudiciare de solutionare a conflictelor (mediere, conciliere sau arbitraj).
Ce legatura exista intre ANCOM si activitatea de ADR?
Indeplineste ANCOM-ul principiile enuntate in recomandare?
Am insistat pe detaliile activitatii de ADR in Romania si am aflat ca „1. Mecanisme alternative de soluționare a litigiilor (ADR) România are două sisteme publice de ADR: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor care se ocupă de litigii individuale ale consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații din România care soluționează cererile din sectorul comunicațiilor electronice. Au fost identificate lacune în special în sectoarele serviciilor financiare, ale transportului și turismului și al serviciilor poștale.

Acum incepe sa fie clar de ce se ocupa Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor de implementarea directivei SAL si SOL: pentru ca este unul din cele doua sisteme publice de ADR(???/?!!!). Bine de stiut.

Si totusi, Legea 192/2006 prevede ca disputele din domeniul protectiei consumatorilor pot fi rezolvate prin mediere. De ce nu le mediaza ANPC-ul?

Ofera cele doua sisteme publice de ADR servicii de solutionare alternativa a conflictelor?

Care este interesul oferirii unor astfel de informatii pe site-ul Comisiei Europene?
Pentru a creste confuzia in ceea ce priveste oferta de ADR in Romania, pe site-ul www.e-justice.europa.eu la sectiunea „Medierea ” – unde se precizeaza ca „Guvernul roman si practicienii in drept sunt constienti de avantajele medierii”- este mentionat Consiliul de Mediere. Nu putea sa lipseasca Tabloul Mediatorilor care este disponibil pe site-ul Consiliului de Mediere si al Ministerului Justitiei. Doar ca link-ul catre site-ul Ministerului Justitiei pentru accesarea Tabloului Mediatorilor ne arata ca din pagina oficiala a ministerului lipseste cu desavarsire Tabloul mediatorilor. Gasim liste cu traducatori si interpreti autorizati, notari, experti judiciari, executori judecatoresti, experti criminalisti, operatori autorizati ai A.E.G.R.M precum si link-uri utile catre Tabloul Avocatilor, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Portalul European de Justitie, calculator de taxe judiciare de timbru, etc. Nici urma de mediere, tablou al mediatorilor, Consiliu de Mediere. Este mentionat faptul ca: ”Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv”, iar ultima actualizare este din 10 noiembrie 2013 .

Cine are in atributie aceasta sarcina pentru Romania?
De ce nu mai este tabloul mediatorilor pe site-ul Ministerului Justitiei?
In baza informatiilor adunate de pe site-urile oficiale ale UE am ajuns la concluzia ca in Romania exista doua sisteme publice de ADR (ANCOM si ANPC) si medierea. Nu exista insa pe site-urile oficiale ale celor doua sisteme publice de ADR nici o oferta de astfel de servicii.
Cerintele Regulamentului 98/257/CE cat si obiectivele directivei SAL si SOL sunt indeplinite doar activitatea de mediere, asa cum este reglementata de Legea 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare.
Si totusi consumatorii si comerciantii romani nu sunt informati despre aceste posibilitati la indemana lor.
Oare mai este suficient timpul ramas pana in iulie 2015 si ianuarie 2016?

 

Mediator in perioada alegerilor pentru Consiliul de Mediere

Se stia ca vor fi alegeri in 2015, inca din 2011, adica de la alegerile trecute. Atunci, perioada mandatului pentru Consiliul de Mediere era de 2 ani. Intre timp mandatul a fost stabilit pentru 4 ani. Trebuiau sa fie alegeri in 2013 pentru ca se termina mandatul celor care au fost alesi in 2011. Nu au fost. A fost doar hotararea de prelungire a mandatului CdM-ului in functie, pe legea civila care nu se aplica retroactiv. Se stia ca vor fi alegeri in 2015. Decizia CCR-ului nu a facut altceva decat sa oblige organizarea lor aproximativ cu 7-8 luni mai devreme.

Ce am constatat in organizarea acestor alegeri a fost lasatul pe ultima clipa a organizarii lor. Consider ca momentul potrivit pentru inceperea pregatirii alegerilor era cel in care dosarul a ajuns pe masa CCR-ului. Strategia de organizare a alegerilor putea fi pregatita din timp si ar fi fost folosita mai devreme(in caz de declarare a neconstitutionaitatii prelungirii mandatului) sau mai tarziu(adica atunci cand ar fi expirat prelungirea mandatului), dar tot in cursul anului 2015. Continuă lectura