Discriminarea femeilor mediator

Într-o serie de comunicate ale Consiliului de Mediere din săptămâna 25 – 31 mai, ni se aduce la cunoștință că inițiativa ”România mediază” se adresează comunităților religioase, cu sprijinul Bisercii Ortodoxe, a Bisericii Greco-Catolice, A Federației Comunității Evreiești din România, a Bisericii Romano-Catolice și a Muftiatului Cultului Musulman.

Dacă termenul de ”comunitate religioasă” se referă la totalitatea preoților, călugărilor și a altor fețe bisericești și este vorba despre conflictele din interiorul religiei credeți că ar accepta un mediator femeie? Aveți cunoștință despre existența vreunui preot femeie în religia ortodoxă? Din câte știu eu, femeile nu pot fi preoți în această religie. Până și în mănăstirile de măicuțe preotul care slujește este bărbat. Iar când spui ”preoteasă” toată lumea știe că este vorba despre soția preotului.
Religia greco-catolică și cea romano-catolică acceptă femei preoți, dar încă sunt putine comparativ cu preoții bărbați. În toate bisericile acestor culte în care am intrat preotul era bărbat. Din câte stiu și Papa este tot bărbat.
Concluzionând, toate pozițiile de decizie sunt ocupate de bărbați. În aceste condiții cui credeți că îi vor acorda încrederea lor: unui mediator femeie sau unui mediator bărbat?
În tradiția evreilor mereu se vorbește despre înțelepciunea Rabinului. Și rabinii sunt tot bărbați. Există insă și posibilitatea ca o femeie sa fie hirotonisita, cu excepția iudaismului ortodox și a ramurilor conservatoare ale iudaismului. Dar și aici regula este Rabinul bărbat. Și întrebarea vine firesc: ce șanse are o femeie mediator?
Modul în care este tratată femeia în religia musulmană este cunoscut. În această situație nici nu mai trebuie să ne punem nici o întrebare. Răspunsul este evident.
În România, până în acest moment nu știu să fie vreo femeie preot în religiile mai sus menționate.
Dacă, însă, este vorba despre conflictele enoriașilor religiilor mai sus menționate, tot nu trebuie să uităm că recomandarea vine din partea preoților. Bineînțeles că sunt persoane respectate cărora li se acordă încredere. Iar pentru a-și menține acest statut au grijă de reputația lor. Și-ar risca reputația recomandând serviciile unui mediator femeie?
Apoi nu este de neglijat faptul că mediatorul ar trebui să fie de aceeași religie cu a comunității din care provin părțile implicate în conflict. E important să înțeleagă dinamica conflictului din perspectiva religiei, pentru că este evident că acest aspect este important pentru părți din moment ce vin în mediere trimiși de preot. Preotul poate recomanda medierea doar celor care în virtutea convingerilor credinței lor participă la slujbe, îndeplinesc cerințele propriei religii și își spun păsurile preotului. Să nu uităm că prin natura profesiei lor, preoții, sunt mediatori.
Revenind la cultul musulman, dar din perspectiva medierii conflictelor din comunitatea religioasă a oamenilor care sunt de această credință, probabilitatea ca mediatorul să fie ales de un bărbat este foarte mare chiar dacă una din părțile conflictului este o femeie. Către cine va înclina balanța când se va alege mediatorul?

Dacă vor preoții să știe de ce religie este mediatorul, de unde vor afla informația? Va apărea un nou câmp în tabloul mediatorilor în care va fi trecută religia fiecăruia dintre noi?
Informația cu privire la convingerile religioase a unei persoane are un statut special. Nu este lipsit de importanță faptul că aparteneța la o religie este inclusă în categoria datelor sensibile cu caracter personal care sunt protejate de legea europeană și națională și a căror prelucrare este ”permisă doar în cazul în care legea aplicabilă prevede garanții corespunzătoare”. Articolul 6 ,Procesarea datelor sensibile, al Convenției 108, ca urmare a propunerilor de modernizare a Convenției, are următorul cuprins:”(1) Prelucrarea datelor genetice, a datelor cu caracter personal referitoare la infracțiuni, condamnări penale și măsurile de securitate aferente, prelucrarea datelor biometrice de identificare unică a persoanei, precum și prelucrarea datelor cu caracter personal pentru informațiile pe care le dezvăluie cu privire la originea rasială, opiniile politice, apartenența sindicală, convingerile religioase sau de altă natură, sănătate sau viața sexuală, este permisă numai în cazul în care legea aplicabilă prevede garanții corespunzătoare, completând cele din prezenta convenție.(2)Garanțiile corespunzătoare împiedică riscurile pe care prelucrarea datelor sensibile le pot aduce intereselor, drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate, în special riscului de discriminare”.
Părerea mea este că într-un domeniu în care profesioniștii sunt bărbați, iar la nivel decizional pozițiile sunt deținute de bărbați șansele de a fi implicate femei mediatori în acest proiect sunt minime.
Eu ca femeie mediator consider că sunt discriminată și că imi este încălcat un drept fundamental. Convingerile religioase, sau lipsa lor, nu sunt impedimente în a fi un bun profesionist. Și mai ales, o femeie mediator nu poate fi discriminată pe criterii de gen și de credință, într-un proiect al unei profesii care prevede că ” Activitatea de mediere se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, culoare, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala.”– art.3, Legea 192/2006.
Având în vedere că un procent de aproximativ 60% dintre mediatori sunt femei, care este mesajul pe care îl transmite în interiorul profesiei o astfel de inițiativă?
Mă întreb: Cum au dovedit ”mediatorii că doresc și vor să se implice în viața cetății”? Au fost întrebați? Au cerut?
Oare la care cetate face referire președintele CdM? La cetatea bisericii? Cetatea credinței? Sau la cetatea medievală?