Cum se transformă încrederea în mediere dintr-o bună practică într-un element esențial al medierii

“Although identified as “best” practices, the practices should instead be viewed as minimum requirements critical to the effective functioning of a mediation system” (tr.: „deși identificate ca „bune practici”, practicile ar trebuie să fie de fapt înțelese ca cerințe minime critice pentru funcționarea efectivă a sistemului medierii”) susține Giuseppe De Palo în concluziile conferinței din 26 februarie (Bruxelles) în care s-a discutat, printre altele, viitorul medierii în Uniunea Europeană.

Cele cinci bune practici – despre care De Palo spune că trebuie să devină cerințe minime obligatorii – sunt: protecția confidențialității, conștientizarea publică activă (obținerea încrederii publice), controlul calității, forța executorie, suspendarea termenelor (atunci când medierea intervine pe durata unui proces civil ori comercial).

Chiar dacă nu au fost expuse atât de clar în discuțiile dintre mediatorii români, consider că suntem cu toții de acord că aceste principii trebuie să fie baza medierii, inclusiv în România. Dintre acestea, cel mai dificil de obținut mi se pare a fi conștientizarea publică activă, mai exact – încrederea în procedura medierii. Chiar și De Palo remarca, probabil bazându-se și pe rezultatele studiului referitor la implementarea Directivei privind medierea, că nu este suficient ca o țară să creeze cadrul necesar existenței medierii pentru ca cetățenii acelei țări să și aibă încredere în mediere.

Această încredere – ținând cont de realitatea curentă creată în România de cele două decizii ale Curții Constituționale – este obiectivul cel mai greu de atins.

Firesc, ar trebui să existe încredere mai întâi în interiorul profesiei. Există șanse pentru a se construi încrederea, dar pentru asta, mediatorii ar trebui să caute, să găsească și să urmeze o direcție profesională comună. Nu este deloc de ignorat rolul Consiliului de Mediere care, mai mult decât oricând, are nu doar de construit, ci și de reparat greșeli anterioare.

Apoi, mai este un aspect important, remarcat și de De Palo – opoziția autorităților legislative în fața implementării medierii. Și aici, eforturile mediatorilor trebuie să fie susținute de organismul lor de reglementare printr-un lobby permanent (care până acum nu a existat) care trebuie să fie orientat pe obținerea de rezultate.

În fine, trebuie câștigată încrederea potențialilor clienți prin informații corecte, o comunicare continuă și înainte de toate, servicii de calitate.

Înainte să așteptăm noi directive europene, consider că mediatorii români trebuie să rezolve ei înșiși acest aspect al încrederii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s